Când mergi pe „Old Trafford“ și vezi doi giganți în semifinalele Champions League, nu poți să nu te gândești, ca român, cât de sus a fost Steaua. Cât de mult înseamnă să fi cucerit Cupa Campionilor. În ultimul său număr, cea mai tare revistă de fotbal a Angliei, „Four Four Two“, spune că dictatura englezilor în Cupa Campionilor s-a încheiat cu drama de pe Heysel, iar în locul ei s-a instalat pentru restul anilor ’80 dominația Stelei. Și acum, după comparația care ne arată măreția Stelei, să vedem și cea care ne duce cu gândul la penibil. În fiecare zi, la „Old Trafford“Â te așteaptă un bătrân, elegant ca Lawrence Olivier și spiritual ca Gordon Strachan, care te plimbă prin toate cotloanele stadionului.
Îți arată cu mândrie bricheta lui George Best de-acum 40 de ani, tricoul cu gulerul ridicat al lui Cantona, zecile de trofee și gazonul impecabil. Câți dintre milioanele de suporteri ai Stelei nu ar vrea să se plimbe la fel prin „Teatrul Viselor“ lor? Deocamdată, vechiul announcer al stadionului, care striga înaintea unui meci cu Rapid: „Să batem aceste ciori!“, i-ar putea însoți pe fani în circuitul stadionului Steaua pe la sala de wu-shu a lui Zmărăndescu, de la magazia unde stă Cupa Campionilor la scaunul unde singurul suporter din lume a fost bătut de președintele clubului său. Iar în locul brichetei lui Best poți admira bricheta lui Deaconu. Poza cu Maybachul e din partea casei. (Mihai Mironică)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER